icnire definitie

2 intrări

19 definiții pentru icnire

ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah.
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni.
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah.
ICNÍRE, icniri, s. f. Acțiunea de a icni și rezultatul ei; geamăt scurt. – V. icni.
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme scurt, a gîfîi adînc și scurt scoțînd un fel de geamăt (din cauza unui efort sau a unei dureri). Ia sacul de șase duble... și-l duce la spinare fără să icnească. STANCU, D. 86. Bărbații icneau greu, repezind ascuțișul uneltei în trunchiul gros al copacului. PAS, L. II 156. Icnea din adîncul ființei și se încorda c-o putere învierșunată. SADOVEANU, N. P. 326. Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă, și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. ◊ Fig. Motorul icni înfrînt, suflă și apoi izbucni într-un tunet repetat și spart, de se cutremură toată liniștea dimineții. MIHALE, O. 231. Auziți serenada veacului nou, Vuind în cazane, icnind în cazmale. DEȘLIU, G. 18. 2. A produce mișcările și sunetele caracteristice vomitării, sughițului etc. Atunci muma-pădurii icni de vro trei ori și dete afară dintr-însa pe Busuioc. ISPIRESCU, L. 384. 3. A vorbi răstit. Stai, Ghiță! a icnit înăbușit Alexa Vulpea; vrei cumva să intri în pridvor? SADOVEANU, N. P. 116. – Variantă: hicní (SBIERA, P. 302) vb. IV.
ICNÍRE, icniri, s. f. Acțiunea de a icni și rezultatul ei; geamăt scurt.
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 sg. și pl. icneáscă
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
ICNÍ vb. (reg.) a hâcâi. (~ când vomită.)
ICNÍRE s. 1. icneală, icnet, icnitură. 2. opinteală, opintire, sforțare.
icní (icnésc, icnít), vb.1. A sughița, a suspina, a geme. – 2. A gîfîi, a respira greu în momentul în care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforța să vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creație expresivă, pe baza lui (h)ic, care exprimă ideea de gîfîială sau de sughiț, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (după DAR și Candrea, bg. este sursă a cuvîntului rom.), rus. iknutĭ „a sughița”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. și al bg. Pare a fi cuvînt identic cu hegni, vb. (a se da înapoi). – Der. icneală, s. f. (sughiț).
A ICNÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate un sunet scurt și adânc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neașteptată; a produce icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracția bruscă a diafragmei; a produce sughițuri; a sughița. /<bulg. iknah
icní, icnésc, vb. IV (pop.) 1. a se forța să verse; a vărsa. 2. a sughița. 3. a râgâi. 4. a suspina; a geme înăbușit, cu ciudă și necaz; a scoate gemete scurte de durere.
icnì v. Mold. 1. a-i veni să verse; 2. a sughița, a geme scurt: acuș icnește, acuș suspină CR. [Bulg. IKAM (IKNA), a sughița].
icnésc v. intr. (imit. d. vsl. *iknonti, bg. ikam, iknŭ, rus. ikatĭ, iknútĭ, a sughița. V. hinc). Est. Sughiț orĭ înghit în sec din cauza uneĭ loviturĭ saŭ de cĭudă: ĭ-a tras un pumn de a icnit. Vest (ignesc, ca răgnesc). Mă opintesc ca să vărs. – În Munt. vest oticnesc (vsl. *otiknonti).
ICNI vb. (reg.) a hîcîi. (~ cînd vomită.)
ICNIRE s. 1. icneală, icnet, icnitură. 2. opinteală, opintire, sforțare.

icnire dex

Intrare: icni
icni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: icnire
icnire substantiv feminin