ICIOGLÁN, icioglani, s. m. (Înv.) Copil de casă, paj (la sultani și la domnii români). [Var.: iciolán s. m.] – Din tc. içoğlan.

ICIOLÁN s. m. v. icioglan.

ICIOGLÁN, icioglani, s. m. (Înv.) Copil de casă, paj (la sultani și la domnii români). [Var.: iciolán s. m.] – Din tc. içoğlan.

ICIOLÁN s. m. v. icioglan.

icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni

icioglán s. m. (sil. i-cio-glan), pl. iciogláni

ICIOGLÁN s. v. copil de casă, paj.

icio(g)lan m. od. copil de casă sau paj (la Sultanii turci și la Domnii români): icioglanii cu ogaua lor NEGR. neferii și iciolanii domnești FIL. [Turc. IČ OGLANY, lit. fecior dinăuntru].

icĭo(g)lán m. (turc. ič oghlany, d. ič, interior, și oghlan, fecĭor de casă. V. olan 1). Vechĭ. Paj al sultanuluĭ. Copil de casă la domniĭ româneștĭ. (Eraŭ 30-36, subordonațĭ ĭedecliilor).

icioglan s. v. COPIL DE CASĂ. PAJ.