Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

IB├ëRIS, iberi╚Öi, s. m. Plant─â erbacee ornamental─â din familia cruciferelor, cu flori de diferite culori, dispuse ├«n racem la v├órful ramifica╚Ťiilor; (pop.) limbu╚Öoar─â (Iberis umbellata). ÔÇô Din fr. ib├ęris.
IB├ëRIS, iberi╚Öi, s. m. Plant─â erbacee ornamental─â din familia cruciferelor, cu flori de diferite culori, dispuse ├«n racem la v├órful ramifica╚Ťiilor; (pop.) limbu╚Öoar─â (Iberis umbellata). ÔÇô Din fr. ib├ęris.
L├ŹMB─é, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afl─â ├«n gur─â, servind la perceperea gustului, la mestecarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea alimentelor, la om fiind ╚Öi organul principal de vorbire. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi ├«nghi╚Ťi limba = a) a m├ónca cu poft─â; b) a se ab╚Ťine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte t─âcut. A alerga (sau a umbla) dup─â ceva (sau dup─â cineva) cu limba scoas─â = a c─âuta cu orice pre╚Ť s─â ob╚Ťin─â sau s─â g─âseasc─â ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ie╚Öi) limba de-un cot = a) a-╚Öi pierde respira╚Ťia, a g├óf├ói; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limb─â de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limb─â lung─â sau a fi lung de limb─â (sau limb─â lung─â) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea m├ónc─ârime de (sau vierme la) limb─â = a fi limbut, a nu p─âstra o tain─â. A fi slobod la limb─â (sau limb─â slobod─â) = a spune multe cu sinceritate ╚Öi f─âr─â pruden╚Ť─â, a spune ╚Öi ce nu trebuie. A-╚Öi scurta limba = a vorbi mai pu╚Ťin. A scurta (sau a t─âia, a lega) limba cuiva = a opri, a ├«mpiedica pe cineva s─â vorbeasc─â. A prinde (la) limb─â = a c─âp─âta curaj, a ├«ncepe s─â vorbeasc─â. A i se lua (sau a-i pieri, a i se ├«ncurca, a i se ├«ngro╚Öa cuiva) limba sau a nu avea limb─â (de gr─âit) = a nu avea curajul s─â vorbeasc─â. A-╚Öi pune fr├óu la limb─â sau a-╚Öi ╚Ťine (sau b─âga) limba (├«n gur─â) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a t─âcea. (A avea) limb─â ascu╚Ťit─â (sau rea, de ╚Öarpe) = (a fi) r─âut─âcios, mali╚Ťios ├«n tot ce spune. A ├«n╚Ťepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limb─â = a descoase pe cineva, a c─âuta s─â afle tainele cuiva. A fi cu dou─â limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, f─â╚Ťarnic, pref─âcut. A-╚Öi mu╚Öca limba = a regreta c─â a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limb─â = a nu-╚Öi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alc─âtuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace╚Ötia ├«╚Öi exprim─â g├óndurile, sentimentele ╚Öi dorin╚Ťele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane, istoric constituit─â, caracterizat prin structur─â gramatical─â, fonetic─â ╚Öi lexical─â proprie. ÔŚŐ Limb─â comun─â = a) stadiu ├«n evolu╚Ťia unei limbi, anterior diferen╚Ťierii dialectale; b) koine. ÔÖŽ Fel de exprimare propriu unei persoane, ├«n special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace ╚Öi procedee (dec├ót sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei ╚Öi sentimente. Limba surdomu╚Ťilor. 4. (├Änv. ╚Öi reg.) Vorb─â, cuv├ónt; grai, glas. ÔŚŐ Expr. Cu limb─â de moarte = ca ultim─â dorin╚Ť─â (exprimat─â pe patul mor╚Ťii). A lega pe cineva cu limb─â de moarte = a obliga pe cineva (prin jur─âm├ónt) s─â-╚Ťi ├«ndeplineasc─â o ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â ├«nainte de moarte. 5. (├Änv.) Prizonier folosit ca informator asupra situa╚Ťiei armatei inamice. 6. (├Änv. ╚Öi arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceea╚Öi limb─â; popor, neam, na╚Ťiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seam─ân─â formal sau func╚Ťional cu limba (I). 1. Bar─â mobil─â de metal, ag─â╚Ťat─â ├«n interiorul clopotului, care, prin mi╚Öcare, love╚Öte pere╚Ťii lui, f─âc├óndu-l s─â sune. 2. Fiecare dintre ar─ât─âtoarele ceasornicului. ÔÖŽ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care ├«nlesne╚Öte ├«nc─âl╚Ťarea pantofilor; ├«nc─âl╚Ť─âtor. 4. Bucat─â de piele, de p├ónz─â etc. lung─â ╚Öi ├«ngust─â, care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde aceasta se ├«ncheie cu ╚Öiretul. 5. Lama de metal a unui cu╚Ťit, a unui briceag etc. 6. Flac─âr─â de form─â alungit─â. ÔÖŽ F├ó╚Öie de lumin─â care str─âbate ├«ntunericul. 7. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de p─âm├ónt, de p─âdure etc. 8. Deschiz─âtur─â, gur─â l─âsat─â la cote╚Ťul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscari╚Ť─â; limba-boului = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferig─â mic─â cu rizom scurt ╚Öi t├ór├ótor, de obicei cu o singur─â frunz─â penat─â compus─â (Botrychium lunaria); b) plant─â erbacee cu flori de culoare alb─âstruie-liliachie, care cre╚Öte ├«n regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielu╚Öelului) = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; ar─âriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi spinoase, cu flori purpurii, care cre╚Öte prin locuri umede ╚Öi ml─â╚Ötinoase (Cirsium canum); b) mic─â plant─â erbacee cu frunzele dispuse ├«n rozet─â ╚Öi cu flori roz grupate ├«n spice (Plantago gentianoides); limba-pe╚Ötelui = plant─â erbacee cu frunzele verzi-alb─âstrui ╚Öi cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante ├«nrudite cu cactusul, cu tulpina spinoas─â ╚Öi flori ro╚Öii, albe sau galbene; limba-╚Öarpelui = ferig─â mic─â cu rizomul lung, cu o singur─â frunz─â, de form─â oval─â, r─âsp├óndit─â prin locurile umede, prin tufi╚Öuri ╚Öi p─âduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vr─âbiei = plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limb─â-de-mare = pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte (Solea nasuta). ÔÇô Lat. lingua.
LIMBU╚śO├üR─é, limbu╚Öoare, s. f. (Pop.) Iberis. ÔÇô Limb─â + suf. -u╚Öoar─â.
ib├ęris s. m., pl. ib├ęri╚Öi
l├şmb─â s. f., g.-d. art. l├şmbii; pl. limbi
IBÉRIS s. (BOT.; Iberis umbellata) limbușoară.
L├ŹMB─é s. v. agav─â, cambul─â, cordar, cuv├ónt, glas, grai, gur─â, iscoad─â, ├«ntinz─âtor, na╚Ťiune, neam, popor, spion, strun─â, tastier─â, termen, voce, vorb─â.
L├ŹMB─é s. 1. (LINGV.) (livr.) idiom. (O ~ romanic─â.) 2. (LINGV.) limba neogreac─â = limba romaic─â; limba romaic─â v. limba neogreac─â; limba veche slav─â v. paleoslav─â; limb─â arian─â v. limb─â indo-arian─â, limb─â indo-iranian─â; limb─â indo-arian─â = limb─â arian─â, limb─â indo-iranian─â; limb─â indo-iranian─â = limb─â arian─â, limb─â indo-arian─â. 3. v. limbaj. 4. v. exprimare. 5. ar─ât─âtor, (Transilv.) mano╚Ö, (prin Transilv.) mutat─âu, (Ban.) ╚Ťag─âr. (~ la ceas.) 6. v. ├«nc─âl╚Ť─âtor. 7. v. t─âi╚Ö. 8. v. cu╚Ťit. 9. v. pisc. 10. (reg.) g├órlici, pridvor, tind─â. (~ la plasa de pescuit.) 11. v. bucat─â. 12. (BOT.; Phyllocactus ackermanni) (reg.) palm─â. 13. (BOT.) limba-cerbului (Scolopendrium vulgare) = n─âvalnic, (rar) scolopendr─â, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei; limba-cucului (Botrychium lunaria) = (reg.) colan, dragoste, iarba-dragostei; limba-m─ârii = a) (Iberis semperflorens) (reg.) lilicele (pl.); b) (Iberis umbellata) (reg.) limbu╚Öoar─â; limba-mielului (Borrago officinalis) = ar─â╚Ťel, boran╚Ť─â, otr─â╚Ťel; limba-oii (Cirsium canum) = (reg.) p─âl─âmid─â; limba-soacrei (Opuntia) = opun╚Ťia. 14. (IHT.) limb─â-de-mare = a) (Solea nasuta sau lascaris) (reg.) ╚Öoarece-de-mare; b) (Solea impar) (reg.) glos─â, ╚Öoarece-de-mare.
LIMBU╚śO├üR─é s. 1. limbu╚Ť─â. 2. (BOT.; Iberis umbellata) iberis.
LIMBU╚śO├üR─é s. v. limba-m─ârii.
IB├ëRIS s.m. (Bot.) Plant─â erbacee ornamental─â cu flori de diferite culori, dispuse la v├órful ramifica╚Ťiilor ├«n racem; (pop.) limbu╚Öoar─â. [< fr. ib├ęris].
IB├ëRIS s. m. plant─â erbacee ornamental─â cu flori de diferite culori, dispus─â la v├órful ramifica╚Ťiilor ├«n racem. (< fr. ib├ęris)
IB├ëRIS ~╚Öi m. Plant─â erbacee decorativ─â, cu flori de diferite culori, dispuse ├«n v├órful ramifica╚Ťiei ├«n racem. /<fr. ib├ęris
L├ŹMB─é ~i f. 1) Organ musculos mobil, situat ├«n cavitatea bucal─â ╚Öi servind la mestecarea, ├«nghi╚Ťirea ╚Öi determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii. ÔŚŐ A-╚Öi mu╚Öca ~a a regreta vorbele spuse. A scoate ~a de un cot a) a g├óf├ói de oboseal─â; b) a lucra din greu. A vorbi ├«n v├órful ~ii a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar, hipercorect. A avea ~a lung─â (a fi lung de ~) a) a avea ├«nclina╚Ťie spre p─âl─âvr─âgeal─â; b) a fi limbut. A avea m├ónc─ârime de ~ a nu fi ├«n stare s─â p─âstreze un secret. A-╚Öi pune fr├óu la ~, a-╚Öi ╚Ťine ~a (dup─â din╚Ťi) a nu vorbi ceea ce nu trebuie; a p─âstra o tain─â. ~a oase n-are se zice despre cineva, care vorbe╚Öte ceea ce nu trebuie. A trage pe cineva de ~ a descoase, a ispiti pe cineva. A-i sta (sau a-i umbla, a i se ├«nv├órti, a-i veni) pe ~ a-╚Öi aminti vag un cuv├ónt f─âr─â a-l putea exprima. Pas─ârea pe (pre) ~a ei piere de multe ori omul d─â de necaz, pentru c─â nu ╚Ötie s─â tac─â c├ónd trebuie. 2) Mijloc principal de comunicare ├«ntre oameni, const├ónd dintr-un sistem lexical organizat dup─â anumite legi gramaticale ╚Öi av├ónd o structur─â fonetic─â specific─â; limbaj. ~a unui popor. 3) Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane constituite istorice╚Öte. 4) Totalitate a altor mijloace de comunicare (dec├ót sunetele articulate) a sentimentelor ╚Öi ideilor. ~a surdomu╚Ťilor. 5) Mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane (├«n special a unui scriitor); stil. ~a presei. ~a lui Creang─â. ÔŚŐ (A spune ceva) cu ~ de moarte (a spune ceva) ca ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â pe patul de moarte. 6) ├«nv. Prizonier folosit pentru a ob╚Ťine informa╚Ťii despre armata inamic─â. 7) ├«nv. Totalitate a oamenilor tr─âind pe acela╚Öi teritoriu, av├ónd ├«n comun o cultur─â, o tradi╚Ťie, o credin╚Ť─â; popor; neam. 8) Orice obiect sau instrument asem─ân─âtor ca form─â sau func╚Ťie cu organul respectiv. ~a clopotului. ÔŚŐ ~a ceasornicului pendul al unui orologiu. ~ de ├«nc─âl╚Ťat obiect de metal sau de plastic, care serve╚Öte la ├«nc─âl╚Ťat. ~a ghetei bucat─â de piele care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde se petrec ╚Öireturile. ~i de foc fl─âc─âri de foc alungite. 9) F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â (de p─âm├ónt, de p─âdure, de ap─â etc.). 10): ~a-boului plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe. ~a-broa╚Ötei plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, ramificat─â ╚Öi cu flori albe sau trandafirii, ce cre╚Öte prin locuri umede; limbari╚Ť─â. ~a-mielului plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosit─â contra tusei. 11): ~ -de-mare pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte, care tr─âie╚Öte mai mult acoperit cu nisip. [G.-D. limbii] /<lat. lingua
IBERIS L., LILICELE, LIMBU╚śOAR─é, fam. Cruciferae. Gen originar din sudul Europei ╚Öi Asia Mic─â, p├«n─â la 40 specii de talie mic─â, tufe compacte, glabre, vivace, erbacee, unele anuale sau semilemnoase. Flori (4 sepale, 4 petale, 2 mici, 2 mari, 6 stamine din care 2 mai scurte cu glande mectarifere la baz─â) hermafrodite, aetino- rnorfe numeroase, mici, albe p├«n─â la purpur, dispuse ├«n raceme. Fruct, silicul─â aripat─â eu lobi ascu╚Ťi╚Ťi. Frunze f─âr─â stipele.
Iberis amara L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori (caliciul format din 4 sepale mici, corol─â cu petale ├«ntregi, dintre care cele 2 exterioare s├«nt mai mari dec├«t cele interioare) cu parfum suav, albe, scurt- pedunculate, cruciforme, dispuse ├«n raceme, la v├«rful tuturor ramifica╚Ťiilor. Frunze alterne, pu╚Ťin din╚Ťate, lanceolate p├«n─â la oblong-obtuze. Tulpin─â erect─â, ramificat─â spre v├«rf, p├«n─â la 40 cm ├«n─âl╚Ťime.
Iberis gibraltarica L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori mov, ├«n raceme umbeliforme. Frunze lunguie╚Ťe, pieloase, spre v├«rf dentate. Plant─â ├«nalt─â p├«n─â la 30 cm.
Iberis saxatilis L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori albe p├«n─â la ro╚Öietice. Frunze mici, liniare, verzi-├«nchis. Subarbust p├«n─â la 15 cm ├«n─âl╚Ťime, persistent.
Iberis sempervirens L. Specie care înflorește primăvara. Flori albe, dispuse în raceme scurte. Frunze persistente, pieloase, glabre, groase, liniare, la bază îngustate, verzi-închis. Plantă perenă cu tulpină semilemnoasă și talie pînă la 30 cm (Pl. 41, fig. 239).
Iberis umbellata L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori albe, roz, purpur sau violete, în corimbe umbeliforme, terminale. Frunze, cele superioare liniare, întregi, cele de la bază ușor dentate. Tulpină erectă, erbacee, anuală, striată., ramificată în treimea superioară, înaltă pînă la 35 cm.

Iberis dex online | sinonim

Iberis definitie

Intrare: Iberis (gen de plante)
iberis substantiv masculin
Iberis gen de plante
Intrare: Iberis amara
Iberis amara   nomenclatura binar─â
Intrare: Iberis gibraltarica
Iberis gibraltarica   nomenclatura binar─â
Intrare: Iberis saxatilis
Iberis saxatilis   nomenclatura binar─â
Intrare: Iberis sempervirens
Iberis sempervirens   nomenclatura binar─â
Intrare: Iberis umbellata
Iberis umbellata   nomenclatura binar─â