ibâncă definitie

10 definiții pentru ibâncă

IBẤNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec.
IBÂNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec.
IBÎ́NCĂ, ibînci, s. f. (Regional) Țol, pătură care se așterne de obicei pe spinarea cailor. Ibînci dalbe d-așternea, Șeaua căpătîi punea. PĂSCULESCU, L. P. 51.
ibấncă (reg.) s. f., g.-d. art. ibấncii; pl. ibấnci
ibâncă s. f., g.-d. art. ibâncei; pl. ibânce
IBÂNCĂ s. v. cioltar, șabracă, valtrap.
ibâncă f. așternut ce se pune sub șea. [Origină necunoscută].
ibî́ncă f., pl. ĭ. V. ipingea.
ipingeá și ipîngeá f., pl. ele (turc. ĭapynga, -ğak, ĭapunğa, ĭapyk și ĭapuk, d. ĭapmak, a acoperi; ngr. gĭapuntzés, bg. ĭapunğak, sîrb. japunğa, rus. ĭapančá). Vechĭ. Vest. Manta de ploaĭe (de obiceĭ, de postav roș) fără mînicĭ și c’o pelerină scurtă, cum purtaŭ surugiiĭ. Azĭ. Cergă de acoperit calu saŭ și de pus ca așternut supt șa. – Și ĭepingea, ĭepîngea, ĭapîngea, ĭebîncă și ibîncă (pl. ĭ) În Cov. obinceá, pl. ele. V. chepeneag, ĭamurluc, teltie, șabracă, plocadă, tuzluc, dulamă, cortel.
ibîncă s. v. CIOLTAR. ȘABRACĂ. VALTRAP.

ibâncă dex

Intrare: ibâncă
ibâncă substantiv feminin