Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru iartagan

IARTAGÁN s. n. v. iatagan.
IATAG├üN, iatagane, s. n. Sabie turceasc─â, de lungime mijlocie, cu lama curb─â ╚Öi lat─â, cu dou─â t─âi╚Öuri. [Var.: iartag├ín s. n.] ÔÇô Din tc. yata─čan.
IARTAGÁN s. n. v. iatagan.
IATAG├üN, iatagane, s. n. Sabie turceasc─â, de lungime mijlocie, cu lama curb─â ╚Öi lat─â, cu dou─â t─âi╚Öuri. [Var.: iartag├ín, -e s. n.] ÔÇô Din tc. yata─čan.
IARTAGÁN s. n. v. iatagan.
IATAG├üN, iatagane, s. n. Sabie scurt─â ├«ncovoiat─â, cu dou─â t─âi╚Öuri, pe care o foloseau turcii la atac. ├Äntr-un col╚Ť la o porti╚Ť─â era lini╚Öte, ╚Öi acolo sta de straj─â un o╚Ötean b─âtr├«n, cu dou─â iatagane ├«ncruci╚Öate ├«n seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. ╚śi-i fulger─â-n cap ochii ╚Öi-n m├«n─â iataganul. CO╚śBUC, P. I 53. Venea tot iuru╚Ö, cu iataganul ├«n din╚Ťi. GHICA, S. 16. ÔÇô Variant─â: iartag├ín (ALECSANDRI, T. 227, SEVASTOS, C. 276, ╚śEZ. VI 151) s. n.
iatagán s. n., pl. iatagáne
iatagán s. n., pl. iatagáne
iatag├ín (iatag├íne), s. n. ÔÇô Sabie turceasc─â cu lama curb─â, cu dou─â t─âi╚Öuri. ÔÇô Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. ╬│iat─âgane. Tc. yatagan (Roesler 593; ╚śeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. ╬│╬╣╬▒¤ä╬▒╬│╬Č╬Ż╬╣, alb., bg. jatagan.
IATAGÁN ~e n. înv. Sabie turcească de lungime medie, cu lamă lată, curbată și cu două tăișuri. /<turc. yatagan
iatagan n. sabie încovoiată turcească cu două tăișuri: iatagane de Horasan OD. [Turc. YATAGAN].
─şartag├ín, V. ─şatagan.
─şatag├ín n., pl. e (turc. ─şataghan, de unde ╚Öi ngr. g─şatag├íni, bg. s├«rb. ─şatagan, ung. jatag├íny). Un fel de sabie turceasc─â ├«ncovo─şat─â ╚Öi lat─â la cap─ât. ÔÇô ├Än est ╚Öi ─şartagan.

Iartagan dex online | sinonim

Iartagan definitie

Intrare: iatagan
iartagan
iatagan substantiv neutru