Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 953839:

iárbă, ierburi, s.f. – Plantă, buruiană. ♦ (bot.; mag.) Iarba-fiarelor, plantă miraculoasă prezentă în folclorul românesc, capabilă să deschidă orice lacăt, să ajute la descoperirea comorilor, sau să traducă limba păsărilor și a tuturor dobitoacelor (Evseev, 2001). ♦ (med. pop.) Plantă otrăvitoare folosită ca leac (Cynanchum vincetoxicum): „Ie-mă, mândruț, ie-mă, dragă, / Că io-s fata fetelor / Și știu iarba serălor” (Țiplea, 1906: 422). ♦ (bot.) Iarba-osului, iarba rănii, iarbă de vătămătură (Anthyllis vulneraria L.). Termen atestat în Borșa (Borza, 1968: 21). – Lat. herba „iarbă, pajiște” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

Iarbă dex online | sinonim

Iarbă definitie