Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru iamb

IAMB, iambi, s. m. Picior de vers compus din dou─â silabe, dintre care, ├«n prozodia antic─â, prima este scurt─â ╚Öi a doua lung─â, iar ├«n prozodia modern─â, prima este neaccentuat─â, iar cea de-a doua accentuat─â. ÔÇô Din fr. iambe, lat. iambus.
IAMB, iambi, s. m. Picior de vers compus din dou─â silabe, dintre care, ├«n prozodia antic─â, prima este scurt─â ╚Öi a doua lung─â, iar ├«n prozodia modern─â, prima este neaccentuat─â, iar cea de-a doua accentuat─â. ÔÇô Din fr. iambe, lat. iambus.
IAMB, iambi, s. m. Unitate metric─â a versului compus─â din dou─â silabe, dintre care prima este neaccentuat─â, iar cea de a doua accentuat─â. M─â ├«ntrebi... De ce dorm, ├«ngr─âm─âdite ├«ntre galbenele file, Iambii suitori, troheii, s─âlt─âre╚Ťele dactile? EMINESCU, O. I 137.
iamb s. m., pl. iambi
iamb s. m., pl. iambi
IAMB s.m. 1. Unitate ritmică a versului compusă dintr-o silabă scurtă și una lungă sau dintr-una neaccentuată și una accentuată. 2. (La greci) Satiră populară de expresie familiară. [Cf. fr. ïambe, lat. iambus, gr. iambos].
IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) și una lungă (accentuată). 2. (la greci) satiră populară de expresie familiară. (< fr. ïambe, lat. iambus)
i├ímb (i├ímbi), s. m. ÔÇô Picior de vers compus din dou─â silabe. ÔÇô Var. (├«nv.) iambos. Ngr. ß╝┤╬▒╬╝╬▓╬┐¤é (G├íldi 196). Sec. XVIII. ÔÇô Der. iambic, adj., din fr. iambique.
IAMB ~i m. 1) (├«n versifica╚Ťia antic─â) Unitate ritmic─â format─â din dou─â silabe, dintre care prima era scurt─â ╚Öi a doua lung─â. 2) (├«n versifica╚Ťia modern─â) Unitate ritmic─â format─â din dou─â silabe cu accentul pe a doua. [Monosilabic] /<fr. iambe, lat. iambus
iamb m. ├«n poezia greco-latin─â, picior format dintrÔÇÖo silab─â scurt─â ╚Öi dintr├║na lung─â: iambii suitori, troheii, s─âlt─âre╚Ťele dactile EM.
*─şamb m. (lat. i├ímbus [ia 2 silabe], d. vgr. iambos, ─şamb, d. i├ípto, arunc, lovesc, n─âv─âlesc). La vechi─ş Grec─ş ╚Öi Roman─ş, un pic─şor de vers compus dintrÔÇÖo silab─â scurt─â ╚Öi una lung─â. Un vers care cuprindea ─şamb─ş, ├«ntrebuin╚Ťat ma─ş ales ├«n s├ítir─â.
iamb (< gr. ß╝┤╬▒╬╝╬▓╬┐¤é [iambos]), (├«n prozodia* antic─â), unul dintre picioarele (1) metrice cele mai utilizate. Se compune dintr-o silab─â scurt─â ╚Öi una lung─â: U-, fiind astfel invers troheului*.

Iamb dex online | sinonim

Iamb definitie

Intrare: iamb
iamb substantiv masculin