IÁLOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Înv. și reg.) Vacă mare și grasă. – Din bg., sb. jalovica.

IÁLOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Înv. și reg.) Vacă mare și grasă. – Din bg., scr. jalovica.

IÁLOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Învechit și regional) Vacă mare și grasă (de obicei stearpă). Li se aduc 12 harabale cu pîne, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin. CREANGĂ, P, 260. D. Ciomag se ușurase de vite desfăcînd ca la 80 de vaci pe care le-au îngrășat pe suhat și făcînd aceea ce se numește... ialovițe. I. IONESCU, D. 383. – Variantă: iálomiță (SEVASTOS, N. 100) s. f.

iáloviță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. iáloviței; pl. iálovițe

ialovíță s.f., g.-d. art. ialovíței; pl. ialovíțe

ialovíță (ialovíțe), s. f. – Vacă îngrășată pentru a fi sacrificată. Sl. (bg., sb., rus.) jalovica „văcuță”, din sl. jalovŭ „sterp” (Cihac, II, 147; Conev 57; DAR). Este dublet al lui iloave, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Trans. de Nord, din rut. jalovyi „sterp” (DAR).

IÁLOVIȚĂ ~e f. Vacă stearpă, ținută și îngrășată pentru carne. /<bulg., sl. jalovica

ialovíță, ialovíțe, s.f. (înv. și reg.) 1. vacă mare și grasă. 2. bir plătit în vaci.

ialoviță f. Mold, vacă grasă: li se aduse 22 ialovițe fripte CR. [Serb. ĬALOVIȚA, vacă stearpă].

ĭáloviță f., pl. e (vsl. ĭalovicĭ, d. ĭalovŭ, sterp; rus. ĭálovaĭa, vacă stearpă, ĭálovica, juncă, pol. jalowica, bg. sîrb. jalovica). Est. Vacă foarte grasă, mangoliță. – Și ĭalomiță (vest).