IAHT, iahturi, s. n. 1. Navă mică și elegantă, cu pânze sau cu propulsie mecanică, pentru un număr mic de pasageri, folosită pentru călătorii de agrement. 2. Ambarcațiune sportivă cu vele folosită pentru regate. – Din fr. yacht.

IAHT, iahturi, s. n. 1. Navă mică și elegantă, cu pânze sau cu propulsie mecanică, pentru un număr mic de pasageri, folosită pentru călătorii de plăcere. 2. Ambarcație sportivă cu vele folosită pentru regate. – Din fr. yacht.

IAHT, iahturi, s. n. Navă mică, ușoară, elegantă (cu pînze, cu motor sau cu propulsie mixtă) pentru sport sau plimbări pe mare, pe lacuri etc. Tot timpul iahtul sta la Galați, ancorat. BART, E. 108.

iaht s. n., pl. iáhturi

iaht s. n., pl. iáhturi

IAHT s.n. Navă ușoară de sport sau pentru călătorii de agrement. [Pron. și iot. / pl. -turi, -te, scris și yacht. / < engl., fr. yacht, cf. ol. jacht].

YACHT s.n. v. iaht.

IAHT s. n. ambarcație ușoară de sport sau de agrement, cu vele ori cu motor. (< fr. yacht)

iaht (iáhturi), s. n. – Navă mică și elegantă pentru curse de plăcere. Engl. yacht, prin intermediul fr.

IAHT ~uri n. 1) Navă mică și elegantă, cu pânze sau cu motor, folosită pentru călătorii de agrement. 2) Navă mică cu pânze, folosită pentru regate. [Monosilabic] /<fr. yacht

iaht n. corabie mică ușoară și elegantă, de preumblat pe mare.

*ĭaht n., pl. urĭ (fr. engl. yacht, ol. jacht, germ. jagd). Bastiment de plăcere saŭ de ceremonie a căruĭ modă a venit din Olanda.