IACNÍE s. f. v. iahnie.

IAHNÍE, iahnii, s. f. Mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacníe s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

IACNÍE s. f. v. iahnie.

IAHNÍE, iahnii, s. f. Fel de mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacníe, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

IACNÍE s. f. v. iahnie.

IAHNÍE, iahnii, s. f. Mîncare scăzută, de legume, de pește sau de carne, și gătită de obicei cu untdelemn. V. tocană. Și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi. PAS, Z. I 268. Nu s-ar putea găti nici măcar iahnia de mistreț, pe care tu o descrii în cartea ta. ODOBESCU, S. III 22. Aduseră mai multe vase de cositor, pline de iahnii, cu plachii. FILIMON, C. 163. – Variante: iacníe (GHICA, S. 66), iehneá (NEGRUZZI, S. I 286), ihneá (HOGAȘ, H. 54, ALECSANDRI, T. 1260) s. f.

iahníe s. f., art. iahnía, g.-d. art. iahníei; pl. iahníi, art. iahníile

iahníe s.f., art. iahnía, g.-d. art. iahníei; pl. iahníi, art. iahníile

iahníe (iahníi), s. f. – Tocăniță de carne și zarzavat. – Mr. y iahne, megl. ianiiă. Tc. yahni (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 926), cf. ngr. γιαχνί, bg. iahnija.

IAHNÍE ~i f. Fel de mâncare pregătită din carne, din pește sau din legume, cu ceapă prăjită și cu pastă de roșii, fierte până scade zeama. [G.-D. iahniei] /<turc. yahni

iahnie t. mâncare din zarzavat cu bucățele de carne sau pește (Mold. ihnea): vei face o ihnea cu ceapă Al. [Turc. YAHNI].

iacníe, ĭ. ĭahnie.

ĭahníe f. (turc. pers. ĭahni, de unde și bg. ĭahniĭa). Un fel de mîncare de pește orĭ de fasole cu sos făcut din multă ceapă, undelemn și extract de domate. – Și aĭcníe (Bz.), ihníe (Mold. sud) și ihneá (nord), pl. -ele. V. tocană și curcut.