iabașá (iabașále), s. f. – Instrument în formă de clește folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavașa. Tc. yevașa (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se folosește și în Arg., cu sensul de „ochelari”.

iabașá (iavașá), iabașále, s.f. (reg.) clește de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvași când se potcovesc.

ĭabașá și ĭavașá f. (turc. ĭavašá). Un fel de clește de apucat nasu cailor care nu staŭ liniștițĭ la potcovit (fr. morailles). Fig. A prinde pe cineva cu ĭabașaŭa de nas, a-ĭ pune cinghelu’n nas, a-l face să se miște cum vreĭ tu.