ițari definitie

11 definiții pentru ițari

IȚÁRI s. m. pl. Pantaloni țărănești lungi, strâmți și încrețiți pe picior, confecționați dintr-o țesătură de bumbac sau de lână, specifici portului popular românesc. – Iță + suf. -ar.
IȚÁRI s. m. pl. Pantaloni țărănești lungi, strâmți și încrețiți pe picior, confecționați dintr-o țesătură de bumbac sau de lână, specifici portului popular românesc. – Iță + suf. -ar.
IȚÁRI s. m. pl. Pantaloni țărănești lungi și strîmți, făcuți din lînă albă sau din bumbac. Căpitanii erau îmbrăcați cu ițari strîmți, cu găitane. ISPIRESCU, M. V. 43. Ițari... cămeșoaie, lăicere și scorțuri înflorite; ștergare de burangic alese și alte lucruri, ce le duceau lunea în tîrg de vînzare. CREANGĂ, A. 48. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche, Purtînd opinci, sumani, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204.
ițári (pantaloni) s. m. pl.
ițári (pantaloni) s. m. pl.
IȚÁRI s. pl. (reg.) strâmțari (pl.). (Țăran îmbrăcat cu ~.)
IȚÁRI m. la pl. Pantaloni țărănești lungi, confecționați din bumbac sau lână (albă). /iță + suf. ~ar
ițar, ițari, s.m. (reg.) 1. bățul, sulul de care se leagă ițele. 2. scripetele ițelor. 3. pânză groasă țesută în patru ițe. 4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari.
ițari m. pl. nădragi strâmți țărănești din lână țesută în două ițe.
ițárĭ m. pl. (d. iță?). Pantalonĭ țărăneștĭ strîmțĭ (de dimie saŭ de pînză albă) lipițĭ pe picĭor. Eĭ pot fi și maĭ lungĭ de cît picĭoru, și atuncĭ se trag în sus formînd pe la genunchĭ și pulpe o mulțime de crețurĭ în prejuru picĭoruluĭ.
ARI s. pl. (reg.) strîmțari (pl.). (Țăran îmbrăcat cu ~.)

ițari dex

Intrare: ițari
ițari substantiv masculin plural