ișlicar definitie

7 definiții pentru ișlicar

IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Învechit) 1. Fabricant, negustor sau vînzător de ișlice. Croitori, cavafi, ișlicari... fiecare corporație cu starostele său. GHICA, S. XIV. La însurătoarea căminarului Tachi Ghica, i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un flăcău anume Grigorie, fiul ișlicarului poslușnic care dregea gugiumanele și ișlicele casei banului. id. ib. 296. 2. Poreclă dată în secolul trecut de elementele progresiste boierilor reacționari, cu idei și obiceiuri retrograde. Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153.
ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlicár s. m., pl. ișlicári
ișlicar m. 1. fabricant de ișlice: croitori, ișlicari, curelari GHICA; 2. (ironic) boier retrograd: unii numiau pe cei bătrâni rugini învechite, ișlicari, strigoi CR.
ișlicár m. (d. ișlic). Fabricant orĭ vînzător de ișlice. Boĭer purtător de ișlic. Fig. Iron. Boĭer retrograd. – Mold. șl-. V. bașcaliŭ, pantalonar, surtucar.

ișlicar dex

Intrare: ișlicar
ișlicar substantiv masculin