hărtăpălí, hărtăpălésc, vb. IV (reg.; despre haine) v. hărtăní.

hărtăpălì v. a hărtăni. [Compromis din hart! și pălì].

hărtăpălésc și -nésc v. tr. (d. harta-parta). Vest. Fam. Fac harcea-parcea (tăind, mîncînd): un fecĭor care n’are să-țĭ hărtăpănească ce-ĭ daĭ (Rebr. 81).