HĂRCĂTÍ vb. IV v. hărhăti.

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt.

HĂRCĂTÍ vb. IV V. hărhăti.

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se sfădi. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt.

HĂRCĂTÍ vb. IV v. hărhăti.

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Mold.; despre oameni) A vorbi mai mulți deodată, a face larmă. ♦ Refl. reciproc. A se certa, a se sfădi. (Atestat în forma hărcăti) Hărcătindu-se ei așa, iată că vine dracul cel mai mare între dînșii. SBIERA, P. 300. – Variantă: hărcătí (SBIERA, P. 41) vb. IV.

hărhătí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătésc, imperf. 3 sg. hărhăteá; conj. prez. 3 să hărhăteáscă

hărhătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătésc, imperf. 3 sg. hărhăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărhăteáscă