hămesésc și hemesésc v. intr. (alb. hamăs, mîncăcĭos). Mold. Flămînzesc foarte tare, îs lihnit: hemesit de foame. – Și hămisesc.

hămisí, hămisesc, (hămnisi), vb. tranz., refl. – (reg.) A pofti ceva, a fi lacom, a fi nesătul: „Până ceapa să frije, / Ardeleanu hămnise” (Bilțiu, 2006: 216). – Var. a lui hămesi (< alb. hames „mâncău”) (MDA).