11 definiții pentru hălădui
HĂLĂDUÍ, hălăduiesc,
vb. IV.
Intranz. 1. (
Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște;
p. ext. a locui.
2. (
Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie).
3. (
Reg.) A izbuti, a reuși. – Din
magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.
HĂLĂDUÍ, hălăduiesc,
vb. IV.
Intranz. 1. (
Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște;
p. ext. a locui.
2. (
Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie).
3. (
Reg.) A izbuti, a reuși. – Din
magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.
HĂLĂDUÍ, hălăduiesc,
vb. IV.
Intranz. 1. A trăi undeva liniștit, ferit, în voie, în libertate;
p. ext. a locui, a sălășlui. Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147.
2. (Învechit) A scăpa (cu viață, de o primejdie). N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100.
3. (Rar) A izbuti. După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.
hălăduí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hălăduiésc,
imperf. 3
sg. hălăduiá;
conj. prez. 3 să hălăduiáscă
hălăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălăduiáscă HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuși, salva, scăpa, sta, ședea, trăi, viețui. hălăduí (-uésc, hălăduít), vb. –
1. (
Înv.) A se refugia, a se adăposti. –
2. A scăpa, a se salva. –
3. A trăi, a locui, a sălășlui. –
Var. (
înv.) hălăstui.
Mag. haladni „a merge în față” (DAR). –
Der. hălăduință,
s. f. (lăcaș).
A HĂLĂDUÍ ~iésc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situație primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladni hălăduì v.
1. a scăpa de cineva: cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa CR.;
2. a petrece în tihnă, a trăi: să poată hălădui lumea în pace BĂLC.;
3. a sălășlui: unde corbii locuiesc și bine hălăduiesc POP. [Ung. HALADNI, a trăgăna, a zăbovi undeva].
hălăduĭésc v. intr. (ung. haladni, a înainta, a prospera, a se prelungi. V.
hălăstuĭesc). Vechĭ. Evadez, fug, scap dintr’un pericul. Nasc, scap de sarcină: femeĭa a hălăduit. Azĭ. Reușesc să, ajung să: a hălăduit să intre. Petrec, trăĭesc liniștit: corbiĭ hălăduĭesc bine în codri. V. tr. Descarc: ĭară badea cum sosi, carele hălădui (P. P.). V.
huzuresc. hălădui vb. v. DOMICILIA. FI. IZBUTI. LOCUI. REUȘI. SALVA. SCĂPA. STA. ȘEDEA. TRĂI. VIEȚUI. Hălădui dex online | sinonim
Hălădui definitie
Intrare: hălădui
hălădui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a