Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru hăinuță

HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță.
HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță.
HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină. Apare din nou la fereastră, pe umeri cu o hăinuță de mătase albă și puf. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Au apărut doi copilași blonzi, în hăinuțe de catifea. SAHIA, U.R.S.S. 7. – Pronunțat: hăi-.
hăinúță s. f., g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe
hăinúță s. f. (sil. hăi-), g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe
HĂINÚȚĂ s. v. hăiniță.
hăĭnúță f., pl. e. Haĭnă mică.
HĂINUȚĂ s. hăinișoară, hainiță, (Mold. și Bucov.) străiță.

Hăinuță dex online | sinonim

Hăinuță definitie

Intrare: hăinuță
hăinuță substantiv feminin
  • silabisire: hăi-