HĂCĂÍ vb. v. măcăi.

hăcăĭésc, V. măcăĭesc.

mắcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).

hăcăi vb. v. MĂCĂI.