HÎȘEÍ vb. IV v. hîșîi.

HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul «hîș». O hîșii cît o hîșii. Dar sarca tot sarcă!... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV.