hîrșág n., pl. inuz. urĭ (vsl. *vrŭšagŭ, dedus din bg. vŭrhari, vreascurĭ. Cp. și cu ung. harsiak, copacĭ din neamu teĭuluĭ). Vs. Vreascurĭ: a strînge hîrșag.