8 definiții pentru hârâială
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli,
s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [
Pr.: -râ-ia-] –
Hârâi +
suf. -eală.
HÂRÂIÁLĂ, hârâieli,
s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [
Pr.: -râ-ia-] –
Hârâi +
suf. -eală.
HÎRÎIÁLĂ, hîrîieli,
s. f. Zgomot care însoțește respirația unui om bolnav de piept; tuse (din piept), hîrîit. Acest glas... era slab, năbușit, tăiat de tuse, bolborosit într-o hîrîială care-l îngheța pînă la măduva oaselor. DELAVRANCEA, S. 188.
hârâiálă s. f.,
g.-d. art. hârâiélii;
pl. hârâiéli
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit, horcăială. hîrîĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea saŭ rezultatu hîrîiriĭ. Fig. Fam. Ceartă, cĭorovoĭală.
HÎRÎIALĂ s. hîrcîială, hîrcîit, horcăială. Hârâială dex online | sinonim
Hârâială definitie
Intrare: hârâială
hârâială substantiv feminin