hârzobát, -ă, adj. (reg.) găurit.

hârzobat a. Mold. găurit: opincă hârzobată; fig. secătură.

hîrzobát, V. înhîrzobat.

înhîrzobéz v. tr. Strîng, leg ca în hîrzob (cu multe curele): cu picĭoarele’ncălțate, în opincĭ înhîrzobate (P. P.). – Part. și hîrzobat.