hấnsă1, s.f. (reg.) ploaie scurtă, la intervale.

hấnsă2, s.f. (reg.) dor, nostalgie.

hî́nsă f., pl. e (vsl. *honsa, pradă, tîlhărie, d. germ. hanse. V. hansă). Trans. Buc. O hînsă de ploaĭe, o bură de ploaĭe, o ploaĭe scurtă. O hînsă de casă, un dor de casă, o nostalgie (Dac. 3, 705).

hấnsă, hânse, s.f. – Grup de oi despărțite de turmă (Morariu, 1937: 146). – Et. nec. (MDA).

hấnsă, -e, s.f. – Grup de oi despărțite de turmă (Morariu 1937: 146). – Et. nec. (MDA).