HUȘTIULIÚC interj. (Mold.) Onomatopee care redă zgomotul produs prin căderea repede a unui corp, greu în apă. Dracul, neavînd ce-i face, huștiuliuc în iaz! CREANGĂ, P. 48. Boierii s-o cam chefăluit ș-ar pute foarte lesne să facă huștiuliuc [în iaz]. ALECSANDRI, T. 554. – Variantă: huștuliúc (SEVASTOS, N. 70) interj.

HUȘTULIÚC interj. v. huștiuliuc.