11 definiții pentru huzur
HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji;
p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din
tc. hūzur. HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji;
p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din
tc. hūzur. HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; viață de trîndăvie și de belșug, în care se lăfăiesc cei ce nu muncesc, paraziții, exploatatorii. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53.
HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare. huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. –
Mr. huzure.
Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg.
ngr. χουζούρι. –
Der. huzuri,
vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).
HUZÚR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur huzur n. Mold. tihnă, vieață comodă: trăiam greu, dar în oarecare huzur AL. [Turc. HUZUR, liniște, odihnă].
huzúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] huzur, liniște, repaus, fericire; ngr. huzúri, sîrb. uzur). Timp cînd n’aĭ nevoĭe să munceștĭ și eștĭ fericit. V.
rahat. HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare. Huzur dex online | sinonim
Huzur definitie