hutupi definitie

2 intrări

7 definiții pentru hutupi

HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hutupeáscă
hutupí, hutupésc, vb. IV (reg.) 1. a mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca, a huzdopa, a hălpăcăi. 2. a îmbrânci.
huțupí, huțupésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti.
hutupi vb. v. ÎNFULECA.

hutupi dex

Intrare: hutupi
hutupi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: huțupi
huțupi