HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime.

HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime.

HUSĂRÍME s. f. (Învechit) Mulțime de husari. Năpădește-n husărime și începe a tăia. NEGRUZZI, S. I 126.

husăríme (înv.) s. f., g.-d. art. husărímii

husăríme s. f., g.-d. art. husărímii

husărime f. ceata husarilor: năpădește ’n husărime și ’ncepe a tăia NEGR.

husăríme f. (d. husar). Totalitatea husarilor, mulțĭ husarĭ.