HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.

HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.

HUSÍT, -Ă, husiți, -te, s. m. și f. Partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Ion Hus.

husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte

husít adj. m., s. m., pl. husíți; f. sg. husítă, pl. husíte

HUSÍT, -Ă adj. Privitor la husitism. // s.m. și f. Adept al husitismului. [< fr. hussite, cf. Jan Hus – reformator al bisericii cehe].

HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr. hussite)

HUSÍT ~ți m. Adept al husitismului. /<fr. hussite

Hussiți m. pl. partizani ai învățăturilor lui Huss cari, spre a răsbuna moartea-i, pustiiră Boemia sub conducerea lui Ziska (1415-1435).