HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Înv. și reg.) Numele unei vechi monede ungurești de argint, care a circulat și la noi, mai ales în Transilvania, în veacul trecut. [Var.: (reg.) húsoș s. m.] – Din magh. huszas.

HÚSOS s. m. v. husăș.

HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Reg.) Numele unei vechi monede ungurești de argint, care a circulat și la noi, mai ales în Transilvania, în veacul trecut. [Var.: (reg.) húsoș s. m.] – Din magh. huszas.

HÚSOȘ, husoși, s. m. (Reg.) V. husăș.

HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Mold.) Numele unei vechi monede de argint ungurești, care a circulat și la noi în veacul trecut; sfanț. Cît cei pe car, bade, zise Oșlobanu, căruia nu-i era a cumpăra lemne, cum nu-mi e mie acum a mă face popă. – Trei husăși, dascăle. CREANGĂ, A. 82. – Variantă: (Transilv.) húsoș (RETEGANUL, P. IV 12, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 395) s. m.

HÚSOȘ s. m. v. husăș.

húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși

húsăș s. m., pl. húsăși

HÚSĂȘ s. v. sfanț.

husắș (húsăși), s. m. – Monedă divizionară ce valora 20 creițari în Trans. – Var. husoș. Mag. huszas (Cihac, II, 507), de la hus „douăzeci”, cf. husar.

husăș m. Mold. sfanț: cere câte trei husăș pe lună CR. [Ung. HUSZAS (din HUSZ, douăzeci)].

húsăș m. (ung. huszas, d. húsz, doŭă-zecĭ; rut. husoš, husăș). Vechĭ. Sfanț unguresc. – În Trans. husoș.

husăș s. v. SFANȚ.

húsoș, husoși, s.m. – (reg.) Monedă ungurească de argint de 20 de bani, care a circulat în Transilvania, în sec. XIX: „Spune-ne moarte Pintii, / Că noi bine te-om plăti / Cu taleri, cu husoșii” (Calendar, 1980: 132). – Din magh. huszas (Scriban, MDA) < magh. husz „douăzeci”; ucr. husoš (Scriban).

húsoș, -i, s.m. – Monedă ungurească de argint de 20 de bani, care a circulat în Transilvania în sec. XIX: „Spune-ne moarte Pintii, / Că noi bine te-om plăti / Cu taleri, cu husoșii” (Calendar 1980: 132). – Din magh. huszas.