huruitoare definitie

2 intrări

9 definiții pentru huruitoare

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. – Pronunțat: -ru-i-.
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
HURUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care huruie. /a hurui + suf. ~tor
huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale.
huruitoare f. unealtă ce hurue și cu care își dau semnale paznicii de noapte.
huruitoáre f., pl. orĭ. Cîrîitoare.

huruitoare dex

Intrare: huruitor
huruitor adjectiv
  • silabisire: -ru-i-
Intrare: huruitoare
huruitoare