HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. – Pronunțat: -ru-i-.

huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre

huruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre

HURUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care huruie. /a hurui + suf. ~tor

huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale.

huruitoare f. unealtă ce hurue și cu care își dau semnale paznicii de noapte.

huruitoáre f., pl. orĭ. Cîrîitoare.