Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru huruial─â

HURUI├üL─é, huruieli, s. f. Huruitur─â. [Pr.: -ru-ia-] ÔÇô Hurui + suf. -eal─â.
HURUI├üL─é, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitur─â, huruit1, hurduitur─â. [Pr.: -ru-ia-] ÔÇô Hurui + suf. -eal─â.
HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. Împrejur era huruială și vuiet. DUMITRIU, B. F. 20.
hurui├íl─â s. f., g.-d. art. hurui├ęlii; pl. hurui├ęli
hurui├íl─â s. f., g.-d. art. hurui├ęlii; pl. hurui├ęli
HURUIÁLĂ s. v. huruitură.
hurueal─â f. f─âin─â groas─â, din gr─âun╚Ťe numai sf─âr├ómate de pietrele morii. V. urlueal─â.
huru─ş├íl─â f., pl. ─şel─ş. Ac╚Ťiunea de a hurui. Fig. Huru─şala case─ş, greu case─ş.
HURUIAL─é s. duduit, duduitur─â, dur─âit, dur─âitur─â, duruit, huruit, huruitur─â, (reg.) dur─ât, hurduitur─â, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o strad─â pietruit─â.)

Huruial─â dex online | sinonim

Huruial─â definitie

Intrare: huruial─â
huruial─â substantiv feminin