Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru hursuzl├óc

HURSUZLß║ĄC s. n. v. ursuzl├óc.
URSUZLß║ĄC s. n. (├Änv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlß║ąc s. n.] ÔÇô Din tc. u─čursuzluk.
HURSUZLß║ĄC s. n. v. ursuzl├óc.
URSUZLß║ĄC s. n. (├Änv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlß║ąc s. n.] ÔÇô Din tc. u─čursuzluk.
URSUZL├Ä╠üC s. n. 1. (Turcism ├«nvechit) Nenoroc, ghinion. Dac─â unui proprietar care are dou─â perechi de case, ├«i r─âm├«ne o pereche ne├«nchiriate, desigur se mut─â din casa ├«n care a ╚Öezut ├«n casa goal─â... ÔÇô Probabil pentru ca s─â sparg─â ursuzl├«cul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. ÔÇô Variante: ursuzl├║c (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzl├║c (HOGA╚ś, H. 80, id. DR. II 2) hursuzl├«╠üc (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.[1]
URSUZLÚC s. n. v. ursuzlîc.
ursuzlß║ąc (├«nv.) s. n.
ursuzlâc s. n., pl. ursuzlâcuri
URSUZLÂC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ul unui om prost dispus.)
URSUZLÂC s. v. ghinion, nenoroc, neșansă.
ursuzluc n. piaz─â rea: ╚Ťi-am intrat ├«n cas─â cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLUK, nenoroc].
ursuzl├║c n., pl. ur─ş (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, p─şaz─â rea: acest om aduce ursuzluc. ÔÇô ├Än est ╚Öi hurs-.
URSUZLÎC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)
ursuzl├«c s. v. GHINION. NENOROC. NE╚śANS─é.

Hursuzlâc dex online | sinonim

Hursuzlâc definitie

Intrare: ursuzlâc
ursuzlâc (numai) singular substantiv neutru
hursuzlâc (numai) singular substantiv neutru
ursuzluc substantiv neutru (numai) singular
hursuzluc substantiv neutru (numai) singular