HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.

HURMÚZ1, hurmuzi, s. m. Arbust cu florile trandafirii, cultivat mai ales ca plantă ornamentală; are fructele de mărimea boabelor de cireșe, de culoare albă ca zăpada (Symphoricarpus racemosus). O întinsă livadă bătrînă, ce înălța la soare arbori stufoși înfloriți, era tăiată de drumușoare înguste, mărginite de tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71. Floare albă de hurmuz, Rău îi să ai călăuz Numai vîntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97.

HURMÚZ2, hurmuzuri, s. n. Mărgea de sticlă imitînd mărgăritarul. Razonte avea pălăriuță... întîia lui pălăriuță! Ileana i-o gătise cu hurmuz la panglică, îi pusese un pieptene, așa cum poartă numai flăcăii. CAMILAR, TEM. 319. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ◊ Fig. [Curcanul] se-nrotește, își atîrnă șiragurile de hurmuz și mărgele la gît. GÎRLEANU, L. 11. ♦ (La pl.) Șir de mărgele ca cele descrise mai sus. Tinerii fără griji luaseră cu ei în pajiște, mai la o parte, doi lăutari țigani, întocmind o horă, ca să li se vadă suratelor catrințele, hurmuzurile și cununile. SADOVEANU, N. P. 84.

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi

hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri

!hurmúzul-pămấntului (plantă) s. m. art.

hurmúz (arbust) s. m., pl. hurmúzi

hurmúz (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri

hurmúzul-pământului s. m.

HURMÚZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.

hurmúz (hurmúzi), s. m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).

HURMÚZ1 ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe în formă de bobițe, cultivat ca plantă ornamentală. /<turc. Hurmuz

HURMÚZ2 ~uri n. 1) Imitație din sticlă a mărgăritarului. 2) Mărgea sau șirag de mărgele confecționate din astfel de sticlă. /<turc. Hurmuz n. pr.

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț].

Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu.

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.

HURMUZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.

HURMUZ subst. 1° perlă falsă, 2° arbust. 1. – b. (Sd XXI); -i, V. (An Pl 122); -escu, Drag., prof.; Hurmuzachi, Eudoxiu, istoricul. 2. Fără h: Urmuz/ache și -escu act. 3. Cu f < h: Furmuz, Gav. (BCI VII 32). 4. Cu metateză sau prin etim. populară: Frumuzachi (A Gen I 134).