Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru hurmuz

HURM├ÜZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. M─ârgea de sticl─â imit├ónd m─ârg─âritarul; (la pl.) ╚Öirag de astfel de m─ârgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii ╚Öi cu fructe bace albe de m─ârimea cire╚Öelor (Symphoricarpus albus). ÔÇô Din n. pr. tc. Hurmuz.
HURM├ÜZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. M─ârgea de sticl─â imit├ónd m─ârg─âritarul; (la pl.) ╚Öirag de astfel de m─ârgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii ╚Öi cu fructe bace albe de m─ârimea cire╚Öelor (Symphoricarpus albus). ÔÇô Din tc. (n. pr.) Hurmuz.
HURM├ÜZ1, hurmuzi, s. m. Arbust cu florile trandafirii, cultivat mai ales ca plant─â ornamental─â; are fructele de m─ârimea boabelor de cire╚Öe, de culoare alb─â ca z─âpada (Symphoricarpus racemosus). O ├«ntins─â livad─â b─âtr├«n─â, ce ├«n─âl╚Ťa la soare arbori stufo╚Öi ├«nflori╚Ťi, era t─âiat─â de drumu╚Öoare ├«nguste, m─ârginite de tufe de lilieci ╚Öi hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71. Floare alb─â de hurmuz, R─âu ├«i s─â ai c─âl─âuz Numai v├«ntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97.
HURM├ÜZ2, hurmuzuri, s. n. M─ârgea de sticl─â imit├«nd m─ârg─âritarul. Razonte avea p─âl─âriu╚Ť─â... ├«nt├«ia lui p─âl─âriu╚Ť─â! Ileana i-o g─âtise cu hurmuz la panglic─â, ├«i pusese un pieptene, a╚Öa cum poart─â numai fl─âc─âii. CAMILAR, TEM. 319. Vin coropcari de la Cetatea Alb─â cu m─ârun╚Ťi╚Öuri scumpe, m─ârgeanuri, hurmuzuri ╚Öi cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ÔŚŐ Fig. [Curcanul] se-nrote╚Öte, ├«╚Öi at├«rn─â ╚Öiragurile de hurmuz ╚Öi m─ârgele la g├«t. G├ÄRLEANU, L. 11. ÔÖŽ (La pl.) ╚śir de m─ârgele ca cele descrise mai sus. Tinerii f─âr─â griji luaser─â cu ei ├«n paji╚Öte, mai la o parte, doi l─âutari ╚Ťigani, ├«ntocmind o hor─â, ca s─â li se vad─â suratelor catrin╚Ťele, hurmuzurile ╚Öi cununile. SADOVEANU, N. P. 84.
hurm├║z1 (arbust) s. m., pl. hurm├║zi
hurm├║z2 (m─ârgea) s. n., pl. hurm├║zuri
!hurm├║zul-p─âmß║ąntului (plant─â) s. m. art.
hurm├║z (arbust) s. m., pl. hurm├║zi
hurm├║z (m─ârgea) s. n., pl. hurm├║zuri
hurmúzul-pământului s. m.
HURMÚZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.
hurm├║z (hurm├║zi), s. m. ÔÇô 1. M─ârgea de sticl─â. ÔÇô 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. ÔÇô Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, ora╚Ö ├«n Golful Persic (╚śeineanu, II, 216).
HURM├ÜZ1 ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe ├«n form─â de bobi╚Ťe, cultivat ca plant─â ornamental─â. /<turc. Hurmuz
HURM├ÜZ2 ~uri n. 1) Imita╚Ťie din sticl─â a m─ârg─âritarului. 2) M─ârgea sau ╚Öirag de m─ârgele confec╚Ťionate din astfel de sticl─â. /<turc. Hurmuz n. pr.
hurmuz n. 1. m─ârg─âritar de sticl─â: ╚Öi la g├ót cu o basma alb─â ╚Öi cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plant─â ornamental─â (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, ora╚Ö ├«n golful Persic de unde a venit m─ârg─âritarul ├«n comer╚Ť].
Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu.
hurm├║z ╚Öi (vest) urm├║z (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, m─ârg─âritar, d. insula ╚Öi ora╚Öu Ormuz ╚Öi Hormuz, ├«n golfu Persic). M─ârg─âritar imitat de sticl─â. S. m., pl. j─ş. Munt. est. M─ârg─âritar, o plant─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi hormuz.
HURMUZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.
HURMUZ subst. 1┬░ perl─â fals─â, 2┬░ arbust. 1. ÔÇô b. (Sd XXI); -i, V. (An Pl 122); -escu, Drag., prof.; Hurmuzachi, Eudoxiu, istoricul. 2. F─âr─â h: Urmuz/ache ╚Öi -escu act. 3. Cu f < h: Furmuz, Gav. (BCI VII 32). 4. Cu metatez─â sau prin etim. popular─â: Frumuzachi (A Gen I 134).

Hurmuz dex online | sinonim

Hurmuz definitie

Intrare: hurmuz (arbust)
hurmuz arbust substantiv masculin
Intrare: hurmuz (m─ârgea)
hurmuz m─ârgea substantiv neutru
Intrare: Hurmuz
Hurmuz
Intrare: Hurmuz
Hurmuz
Intrare: hurmuzul-pământului
hurmuzul-pământului substantiv masculin articulat (numai) singular