hunie definitie

7 definiții pentru hunie

HÚNIE s. v. pâlnie.
huníe (-íi) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί < gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni.
húnie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu țâța în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat, râpos.
hunie f. 1. pâlnie; 2. unealtă de dogar numită și leică. [Turc. HUNI].
huníe f. (turc. huni, bg. huniĭa, d. ngr. honi, huni, pîlnie). Sud. Pîlnie mare (o găleată cu cĭucĭur în fund) de turnat vinu’n butoaĭe.
hunie s. v. PÎLNIE.
HÚNIE s. f. Organism torențial alcătuit doar din bazin de recepție și con de dejecție (îi lipsește canalul de scurgere), format pe maluri abrupte loessoide.

hunie dex