Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru humus

H├ÜMUS s. n. Amestec de substan╚Ťe organice amorfe aflat ├«n sol, care ├«i condi╚Ťioneaz─â fertilitatea ╚Öi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub ac╚Ťiunea microorganismelor. ÔÇô Din fr., lat. humus, germ. Humus.
H├ÜMUS s. n. Amestec de substan╚Ťe organice amorfe aflat ├«n sol, care ├«i condi╚Ťioneaz─â fertilitatea ╚Öi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub ac╚Ťiunea microorganismelor. ÔÇô Din fr., lat. humus, germ. Humus.
H├ÜMUS s. n. Amestec de substan╚Ťe organice de culoare neagr─â-brun─â, aflat ├«n sol ╚Öi rezultat din transformarea materialului vegetal, sub ac╚Ťiunea microorganismelor. Nu ╚Ötii cumva ce fel de sol e ├«n balta asta? cernoziom? marnos? nisipo-argilos? bogat ├«n humus? s─ârac ├«n humus? V. ROM. aprilie 1954, 134.
!h├║mus s. n., art. h├║musul
h├║mus s. n.
H├ÜMUS s.n. Amestec de substan╚Ťe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus].
H├ÜMUS s. n. amestec de substan╚Ťe organice provenind din descompunerea par╚Ťial─â, de c─âtre microorganismele din sol, a resturilor vegetale ╚Öi animale. (< fr., lat. humus, germ. Humus)
H├ÜMUS ~uri n. Amestec de substan╚Ťe organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal ╚Öi animal, care asigur─â fertilitatea acestuia. Sol bogat ├«n ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus
HUM├ÜS (< fr., lat.) s. n. Component principal al materiei organice din sol, coloid, amorf, rezultat din procesul de humificare; condi╚Ťioneaz─â fertilitatea solului prin substan╚Ťele nutritive pe care le con╚Ťine (carbon, oxigen, hidrogen, azot, fosfor etc.). ÔÇô H. saturat = h. cu reac╚Ťie slab alcalin─â, prezent ├«n cernoziomuri. H. Nesaturat = h. cu reac╚Ťie acid─â, prezent ├«n podzoluri.

Humus dex online | sinonim

Humus definitie

Intrare: humus
humus substantiv neutru