Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru humoare

HUMOÁRE s. f. v. umoare.
UMO├üRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul ├«n care tr─âiesc celulele organismelor. ÔŚŐ Umoare apoas─â = lichid transparent care se afl─â ├«n camera anterioar─â a ochiului. Umoare vitroas─â = mas─â gelatinoas─â care se afl─â ├«n camera posterioar─â a ochiului. 2. (Livr.) Dispozi╚Ťie sufleteasc─â; fire, temperament. [Var.: humo├íre s. f.] ÔÇô Din fr. humeur, lat. humor, -oris.
HUMOÁRE, humori, s. f. V. umoare.
UMO├üRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul ├«n care tr─âiesc celulele organismelor. ÔŚŐ Umoare apoas─â = lichid transparent care se afl─â ├«n camera anterioar─â a ochiului. Umoare vitroas─â = mas─â gelatinoas─â care se afl─â ├«n camera posterioar─â a ochiului. 2. (Livr.) Dispozi╚Ťie sufleteasc─â; fire, temperament. [Var.: humo├íre s. f.] ÔÇô Din fr. humeur, lat. humor, -oris.
HUMOÁRE s. f. v. umoare.
UMO├üRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular, constituind mediul ├«n care tr─âiesc celulele organismelor. ÔŚŐ Umoare apoas─â v. apos. Umoare sticloas─â v. sticlos. 2. (Fran╚Ťuzism) Dispozi╚Ťie sufleteasc─â; fire, temperament, caracter. Otilia l─âmuri lui Felix ├«ntr-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discre╚Ťiune care se dovedi mai t├«rziu felul ei propriu de-a fi, afar─â de clipele de umoare sarcastic─â. C─éLINESCU, E. O. I 53. O s─â fie silit bietul chinez s─â bea cinci ce╚Öti de ceai ╚Öi ╚Öeapte doze de opiu pentru a-╚Öi rec─âp─âta buna umoare. CARAGIALE, O. III 140. (├Än forma umor) Umorul s─âu melancolic venea mai mult din pricina ├«ndelungatelor sale suferin╚Ťi. NEGRUZZI, S. II 156. ÔÇô Variante: humo├íre (CARAGIALE, O. VII 59) s. f., (2, ├«nvechit) um├│r s. n.
UMÓR1 s. n. v. umoare.
umoáre (lichid intercelular, temperament) s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri
umoáre s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri
UMOÁRE s. (FIZIOL.) umoare sticloasă v. umoare vitroasă; umoare vitroasă = corp vitros, umoare sticloasă.
UMOÁRE s. v. caracter, fire, natură, structură, temperament.
UMO├üRE s.f. 1. Lichid ├«n care se scald─â celulele organismului. ÔŚŐ Umoare apoas─â = lichid transparent ├«n care se afl─â camera anterioar─â a ochiului; umoare vitroas─â = mas─â gelatinoas─â care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispozi╚Ťie sufleteasc─â de moment. ÔÖŽ Dispozi╚Ťie obi╚Önuit─â, stabil─â a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].
UMO├üRE s. f. 1. lichid ├«n care se scald─â celulele organismului. ÔÖŽ ~ apoas─â = lichid transparent ├«n care se afl─â camera anterioar─â a ochiului; ~ vitroas─â = mas─â gelatinoas─â care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. dispozi╚Ťie sufleteasc─â de moment. ÔÖŽ dispozi╚Ťie obi╚Önuit─â, stabil─â a cuiva; fire, temperament. (< fr. humeur, lat. humor)
umo├íre (-├│ri), s. f. ÔÇô Dispozi╚Ťie, toan─â. Fr. humeur. Este dubletul lui umor (var. humor), s. n. (glum─â, verv─â), din fr. (engl.) humour.
UMO├üRE um├│ri f. 1) Lichid biologic (s├ónge, limf─â) care intr─â ├«n compozi╚Ťia sistemelor organismului. ÔŚŐ ~ apoas─â substan╚Ť─â lichid─â transparent─â din camera anterioar─â a ochiului. 2) rar Stare sufleteasc─â; dispozi╚Ťie. [G.-D. umorii] /<fr. humeur, lat. humor, ~oris
umoare f. orice substan╚Ť─â lichid─â aflat─â ├«ntrÔÇÖun corp organizat.
*umo├íre f., pl. or─ş (lat. humor ╚Öi umor). Lichid din trup (s├«nge, f─şere ╚Ö. a.). Fig. Caracter, temperament: umoare vesel─â.
umoare s. v. CARACTER. FIRE. NATUR─é. STRUCTUR─é. TEMPERAMENT.
a avea umoarea verde expr. a avea chef de scandal
a c─âdea la umoare expr. a se l─âsa prad─â dezn─âdejdii.

Humoare dex online | sinonim

Humoare definitie

Intrare: umoare
humoare substantiv feminin
umor substantiv neutru (numai) singular
umoare substantiv feminin