humoare definitie

20 definiții pentru humoare

HUMOÁRE s. f. v. umoare.
UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.
HUMOÁRE, humori, s. f. V. umoare.
UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.
HUMOÁRE s. f. v. umoare.
UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular, constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă v. apos. Umoare sticloasă v. sticlos. 2. (Franțuzism) Dispoziție sufletească; fire, temperament, caracter. Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai tîrziu felul ei propriu de-a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. CĂLINESCU, E. O. I 53. O să fie silit bietul chinez să bea cinci cești de ceai și șeapte doze de opiu pentru a-și recăpăta buna umoare. CARAGIALE, O. III 140. (În forma umor) Umorul său melancolic venea mai mult din pricina îndelungatelor sale suferinți. NEGRUZZI, S. II 156. – Variante: humoáre (CARAGIALE, O. VII 59) s. f., (2, învechit) umór s. n.
UMÓR1 s. n. v. umoare.
umoáre (lichid intercelular, temperament) s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri
umoáre s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri
UMOÁRE s. (FIZIOL.) umoare sticloasă v. umoare vitroasă; umoare vitroasă = corp vitros, umoare sticloasă.
UMOÁRE s. v. caracter, fire, natură, structură, temperament.
UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].
UMOÁRE s. f. 1. lichid în care se scaldă celulele organismului. ♦ ~ apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; ~ vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. dispoziție sufletească de moment. ♦ dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. (< fr. humeur, lat. humor)
umoáre (-óri), s. f. – Dispoziție, toană. Fr. humeur. Este dubletul lui umor (var. humor), s. n. (glumă, vervă), din fr. (engl.) humour.
UMOÁRE umóri f. 1) Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziția sistemelor organismului. ◊ ~ apoasă substanță lichidă transparentă din camera anterioară a ochiului. 2) rar Stare sufletească; dispoziție. [G.-D. umorii] /<fr. humeur, lat. humor, ~oris
umoare f. orice substanță lichidă aflată într’un corp organizat.
*umoáre f., pl. orĭ (lat. humor și umor). Lichid din trup (sînge, fĭere ș. a.). Fig. Caracter, temperament: umoare veselă.
umoare s. v. CARACTER. FIRE. NATURĂ. STRUCTURĂ. TEMPERAMENT.
a avea umoarea verde expr. a avea chef de scandal
a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii.

humoare dex

Intrare: umoare
humoare substantiv feminin
umor substantiv neutru (numai) singular
umoare substantiv feminin