HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță.

HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță.[1]

HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. 1. (Mold.) Porumbiță. Trei hulubi zboară pe sus, Trei hulubi ș-o hulubiță. SEVASTOS, C. 134. 2. Ciupercă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, galbenă-portocalie sau albăstruie, cu miros plăcut și gust dulce; crește prin păduri vara și toamna (Russula aurata); vinețică. Pe jaruri, sub bătaia înaltă a flăcărilor, mîni suflecate orînduiau hribi mari, vineți, hulubițe albastre, mînătărci cu picioare lungi. CAMILAR, T. 179.

hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe

hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe

HULUBÍȚĂ s. (BOT.; Russula aurata) (reg.) pâinișoare (pl.), vinețică.

HULUBÍȚĂ s. v. porumbiță.

HULUBÍȚĂ ~e f. 1) pop. Femelă a hulubului; porumbiță. 2) fig. Fată sau femeie îndrăgostită. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria divers colorată, cărnoasă, cu gust dulce-acrișor, frumos mirositoare, ce crește prin păduri. /hulub + suf. ~iță

hulubíță f., pl. e. Nord. Porumbiță.

HULUBIȚĂ s. (BOT.; Russula aurata) (reg.) pîinișoare (pl.), vinețică.

hulubiță s. v. PORUMBIȚĂ.