HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș.

HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș.

HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Mold.) Diminutiv al lui hulub. Sînt tineri și se iubesc ca doi hulubași. VLAHUȚĂ, O. A. III 139. Fă-mă hulubaș de-argint Cu aripele de vînt. ALECSANDRI, P. P. 410. ◊ Fig. (La pl., despre o pereche tînâră) Bună ziua, hulubașii moșului. CONTEMPORANUL, VII 484.

hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși

hulubáș s. m., pl. hulubáși

HULUBÁȘ s. (ORNIT.) (reg.) hulubel.

*HULUBAȘ s. (ORNIT.) (reg.) hulubel.