HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie.

HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie.

HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. Adăpost pentru hulubi; porumbar. Din hulubării țîșneau porumbei albi. CAMILAR, N. II 118. De astăzi, dimineață nu-și mai găsea astîmpăr, scotocind grajdul și hulubăria, șopronul și livada din spatele curții. C. PETRESCU, R. DR. 69.

hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile

hulubăríe s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile

HULUBĂRÍE s. v. pătul, porumbar, porumbărie.

HULUBĂRÍE ~i f. pop. Construcție mică de lemn care servește drept adăpost pentru hulubii de casă; porumbar. /hulub + suf. ~ărie

hulubărie f. Mold. porumbar, coteț de porumbei.

hulubăríe f. Nord est. Porumbărie.

hulubărie s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE.