HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); p. ext. a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Absol. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.

hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă

hulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 sg. și pl. huleáscă

HULÍ vb. v. blasfema.

HULÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

A huli ≠ a lăuda

A HULÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti

huleái, huleáiuri, s.n. (reg.) chef, beție, guleai.

hulì v. 1. a blestema: a huli cele sfinte; 2. a ocărî: el laudă străinul și neamul lui hulește AL.; 3. a calomnia: istoricii hulesc pe ambițiosul și barbarul său dușman BĂLC. [Slav. HULITI].

guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, imper. d. guleátĭ, a se plimba, a se amuza; guleániĭe, plimbare). Est. Fam. Chef, petrecere, chĭolhan.

huleáĭ, V. guleaĭ.

hulésc, v. tr. și intr. (vsl. huliti). Rar. Defaim, bîrfesc, calomniez.

HULI vb. (BIS.) a blasfema.

huli vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.