Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru hula

H├ÜL─é1, hule, s. f. (Pop.) Ocar─â, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. ÔÇô Din sl. hula.
H├ÜL─é2, hule, s. f. Mi╚Öcare ondulatorie a suprafe╚Ťei m─ârii, urm├ónd dup─â o furtun─â sau dup─â o briz─â puternic─â; p. ext. furtun─â pe mare. ÔÇô Din fr. houle.
H├ÜL─é3, hule, s. f. (Reg.) Surp─âtur─â de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitur─â de deal; drum care urc─â pe o coast─â foarte piezi╚Ö─â. ÔÇô Et. nec.
H├ÜL─é1, hule, s. f. (Pop.) Ocar─â, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. ÔÇô Din sl. hula.
H├ÜL─é2, hule, s. f. Mi╚Öcare ondulatorie a suprafe╚Ťei m─ârii, urm├ónd dup─â o furtun─â sau dup─â o briz─â puternic─â; p. ext. furtun─â pe mare. ÔÇô Din fr. houle.
H├ÜL─é3, hule, s. f. (Reg.) Surp─âtur─â de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitur─â de deal; drum care urc─â pe o coast─â foarte piezi╚Ö─â. ÔÇô Et. nec.
H├ÜL─é1, hule, s. f. Ocar─â, injurie; def─âimare, calomnie; blasfemie. Ni╚Öte oameni care nu merit─â at├«ta hul─â. REBREANU, R. I 38. Aicea nici o frunte sub sabia str─âin─â Nu vine s─â se plece ├«n hul─â ╚Öi dispre╚Ť. BOLINTINEANU, O. 16. Numai hul─â ╚Öi ur─â ├«╚Öi ridicase asupr─â-╚Öi prin n─âp─âstuirile sale. ODOBESCU, S. I 106. G├«nde╚Öte c─â prin hulele ╚Öi strig─ârile tale sparii pre ast─â femeie nevinovat─â. NEGRUZZI, S. I 161.
HÚLĂ2, hule, s. f. Mișcare ondulatorie a apelor mării sau oceanului, care urmează după o furtună sau o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. La institut, știu tot ce se întîmplă pe tot pămîntul... Cînd vine hula pe Atlantic, cînd se înseninează pe Oceanul Indian. SEBASTIAN, T. 33.
h├║l─â s. f., g.-d. art. h├║lei; pl. h├║le
húlă (injurie, mișcare a mării, surpătură de munte) s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
HÚLĂ s. v. blasfemie.
H├ÜL─é s. v. afront, b├órf─â, b├órfeal─â, b├órfire, b├órfit, calomnie, calomniere, cleveteal─â, clevetire, clevetit, def─âimare, denigrare, discreditare, injurie, insult─â, jignire, ocar─â, ofens─â, ponegreal─â, ponegrire, ru╚Öine, ╚Öoapt─â, umilin╚Ť─â.
Hul─â Ôëá laud─â, panegeric
HÚLA s.f. v. hula-hoop.
H├ÜL─é s.f. Mi╚Öcare ondulatorie a suprafe╚Ťei m─ârii dup─â furtun─â; (p. ext.) furtun─â pe mare. [< fr. houle].
H├ÜL─é s. f. mi╚Öcare ondulatorie a suprafe╚Ťei m─ârii, dup─â, sau ├«naintea furtunii. (< fr. houle)
h├║l─â (h├║le), s. f. ÔÇô 1. Calomnie, ponegrire. ÔÇô 2. Blasfemie, ocar─â. ÔÇô 3. (Adj.) Mizerabil. Sl. chula (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 144; DAR; Conev 101), cf. bg. hul, sb., slov. hula, rus. chula. ÔÇô Der. hulnic, adj. (├«nv., def─âim─âtor); huli, vb. (a calomnia, a ponegri; a blasfemia; a dispre╚Ťui), din sl. chuliti; hulitur─â, s. f. (├«nv., def─âimare; ├«nv., persecutare); hulenie, s. f. (├«nv., blasfemie); hulitor, adj. (calomniator); huligan, s. m. (om zdrav─ân, golan, derbedeu), primul sens prin confuzie cu g─âligan iar al doilea, ├«mprumutat cu cuv├«ntul, din rus. chuligan; huliganism, s. n. (tulburare a ordinii ╚Öi moralei publice).
h├║l─â (h├║le), s. f. ÔÇô (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). ÔÇô Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se n─ârui), din mag. hullani (DAR; G├íldi, Dict., 137).
H├ÜL─é1 ~e f. 1) Vorb─â jignitoare; ofens─â; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula
H├ÜL─é2 ~e f. Mi╚Öcare ondulatorie succesiv─â care agit─â suprafa╚Ťa m─ârii dup─â furtun─â. /<fr. houle
hulă f. 1. blestem; 2. bârfeală, calomnie: începură a băga multe hule asupra lui BĂLC.; 3. ocară: numai hulă și ură își ridicase asupră-și prin năpăstuirile sale OD. [Slav. HULA].
3) *h├║l─â f., pl. e (fr. houle, d. bretonu hul, val). Mar. Mare agita╚Ťiune a valurilor dup─â furtun─â.
2) h├║l─â f., pl. e (vsl. hula). Rar az─ş. Oprobri┼ş, b├«rfire, calomnie.
1) húlă f., pl. e. Munt. Trans. Drum pe unde nu încape de cît un car.
HUL─é s. (BIS.) blasfemie.
hul─â s. v. AFRONT. B├ÄRF─é. B├ÄRFEAL─é. B├ÄRFIRE. B├ÄRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEAL─é. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEF─éIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. INJURIE. INSULT─é. JIGNIRE. OCAR─é. OFENS─é. PONEGREAL─é. PONEGRIRE. RU╚śINE. ╚śOAPT─é. UMILIN╚Ü─é.
HUL─é subst. cu trei sensuri: 1┬░ blasfemie, 2┬░ surp─âtur─â (DLR). 3┬░ cea╚Ť─â (├«n Muntenia). 1. Hulea Ioan munt. (BCI IX 112); -e╚Öti (Dm). 2. Huli╚Ť─â fam. act. 3. Hulu╚Ť─â Gav. (B├«r III).
h├║l─â, hule s. f. (Pop.) 1. (├Än opozi╚Ťie cu laud─â) Vorb─â prin care se hule╚Öte; critic─â injurioas─â, def─âimare, b├órfeal─â; calomnie. 2. (Sens biblic) Cuv├ónt injurios rostit la adresa lui Dumnezeu ╚Öi a celor sfinte, prin care se jigne╚Öte m─âre╚Ťia ╚Öi puterea Lui; blasfemie. 3. Persoan─â vrednic─â de hul─â; p─âc─âtos, de nimic. ÔÇô Din sl. hula.

Hula dex online | sinonim

Hula definitie

Intrare: hul─â
hul─â substantiv feminin
Intrare: hula
hula
Intrare: Hul─â
Hul─â