HUIÚM s. n. (Reg.) Grămadă, stol. – V. duium.

huiúm, huiúmuri, s.n. (reg.) 1. (despre păsări) grămadă, stol. 2. (despre lucruri) ghem.

huĭúm, V. uĭum.

uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.