HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille.[1]

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. – Din fr. houille.

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural, compact, lucios, negru sau negru-cenușiu, întrebuințat ca combustibil, la fabricarea cocsului metalurgic și la extragerea, prin distilare, a gazului de iluminat; cărbune de piatră.

huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle

huílă s. f., g.-d. art. huílei; pl. huíle

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille].

HUÍLĂ s. f. cărbune de culoare neagră, cu luciu sticlos și gras, compact. (< fr. houille)

HUÍLĂ ~e f. Cărbune natural negru-strălucitor întrebuințat drept combustibil și în industrie; cărbune de pământ. /<fr. houille

huilă f. cărbune de pământ, de un negru lucios și lesne arzător, care se găsește în interiorul pământului; încălzită în aparate speciale, huila dă gazul de luminat, coksul și gudronul, din care se extrage acidul fenic, benzina și colorile anilinei.

*huílă f. (fr. houille, valonic hul, d. vgerm. skolla, ngerm. scholle, bulgăre). Cărbune de pămînt (V. cărbune). Huila albă, forța motrice a cascadelor. – Și uilă.

huilă, (engl.= huila), var. de cărbune de pământ sup. caracterizat printr-un conținut ridicat în C (75-94%) și putere calorică ridicată. Este compact, de culoare neagră sau neagră cenușie, cu luciu sticlos, gras și strălucitor; dur, dar cu spărtură concoidală sau neregulată. H. face parte din cărbunii cocsificabili. În România, se găsește în Banat (la Anina, Secu, Baia Nouă) și în Baz. Petroșani (Lupac, Lupeni).

HUÍLĂ (< fr.) s. f. Cel mai important cărbune mineral, din categoria cărbunilor humici, rezultat prin încărbunarea vegetației unor păduri uriașe și a unor plante acvatice. De culoare neagră-brună, luciu sticlos-gras, compact, cu șistozitate pronunțată, dur, sfărâmicios; conține c. 76-90% carbon, 4-6% hidrogen, 5% oxigen + azot, 2-15% apă și are o putere calorică de 7.000-9.000 kcal/kg. Se utilizează la fabricarea cocsului, a gazului de iluminat, a gudroanelor etc., fiind un combustibil superior.