huiet definitie

12 definiții pentru huiet

HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: úiet s. n.] – Hui + suf. -et.
ÚIET s. n. v. huiet.
HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: úiet s. n.] – Hui + suf. -et.
ÚIET s. n. v. huiet.
HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate Și prăvale cu huiet înaltul. DEȘLIU, G. 46. Și iată... Lupeni, tot atît de mare și tot atît de plin de huiet ca și Petrila, dar mult mai negru, întunecat și greoi, acoperit aproape tot timpul de fumul coșurilor sale. BOGZA, V. J. 77. Strigările luptătorilor și clăncăirea paloșelor încrucișîndu-se răsună cu huiet. RUSSO, O. 34. – Variantă: úiet (ALEXANDRESCU, M. 26) s. n.
ÚIET s. n. v. huiet.
húiet s. n., pl. húiete
húiet s. n., pl. húiete
HÚIET s. v. hărmălaie.
uiet m. huiet: un uiet depărtat GR. AL.
húĭet și (rar) vúĭet n., pl. e (d. huĭesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huĭtu prăbușiriĭ, al furtuniĭ. Vorbă, vociferare, țipete: copiiĭ fac huĭet. Vorbă de nemulțămire, protestare: îs sătul de huĭet!
HUIET s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) iolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie.

huiet dex

Intrare: huiet
uiet substantiv neutru
huiet substantiv neutru