huidumă definitie

13 definiții pentru huidumă

HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec.
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec.
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Familiar) Persoană foarte corpolentă; matahală, namilă. După geam se vedea un spate lat, de huidumă. CAMILAR, N. II 320.
huidúmă (fam.) s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
huidúmă s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
HUIDÚMĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.
huĭdúmă f., pl. e (var. din hadîm). Munt. Matahală, namilă, persoană voluminoasă. – În Suc. (Șez. 32, 109) „femeĭe robustă”.
huidu s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAȘ.
huidúmă, huidume, s.n. – Persoană înaltă și solidă (Hotea, 2006); matahală: „Și cum a văzut-o, iute s-a și întors, că era tare, tare speriat de huiduma aceea, așa de mare cât o claie de fân” (Bilțiu, 1999: 249; Giulești). – Et. nec. (DEX, MDA).
huidúmă, -e, s.n. – Persoană înaltă și solidă (Hotea 2006). Matahală. – Et. nec. (MDA).
HUIDUMĂ, subst. Guiduman, Vas. (Isp II1; Bîr III).
a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.
huidumă, huidume s. f. 1. (pop.) 1. persoană mare și grasă. matahală. 2. (intl.) polițist.

huidumă dex

Intrare: huidumă
huidumă substantiv feminin