HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală.

HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală.

HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei. Măturătorii aveau chef de huiduială. GALACTION, O. I 309. În urma lor s-a înălțat un nor de praf cu gust de benzină, urmărit de huiduielile mulțimii. SAHIA, N. 92.

huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli

huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli

HUIDUIÁLĂ s. huiduitură. (Primit cu ~ieli.)

Huiduială ≠ aclamație

huiduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a huĭdui, strigătu de huideo.

HUIDUIALĂ s. huiduitură. (Primit cu ~ieli.)