huiț definitie

2 intrări

7 definiții pentru huiț

HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).[1]
HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).
huițá (a ~) (reg.) (hu-i-) vb., ind. prez. 3 huíță
huițá vb. (sil. hu-i-), ind. prez. 3 sg. huíță
HUÍȚ s. v. dulap, leagăn, scrânciob.
húiț, a v. tr. (imit.). Trans. Hîțîn: patu ce se huița (Agrb. Înt. 177 și 184).
huiț s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎNCIOB.

huiț dex

Intrare: huița
huița verb grupa I conjugarea I
Intrare: huiț
huiț