HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).[1]

HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).

huițá (a ~) (reg.) (hu-i-) vb., ind. prez. 3 huíță

huițá vb. (sil. hu-i-), ind. prez. 3 sg. huíță

HUÍȚ s. v. dulap, leagăn, scrânciob.

húiț, a -á v. tr. (imit.). Trans. Hîțîn: patu ce se huița (Agrb. Înt. 177 și 184).

huiț s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎNCIOB.