Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru huhurare

HUHUR├ü, h├║hur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufni╚Ťe; la pers. 3) A scoate strig─âte caracteristice speciei. 2. A chiui. ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
HUHUR├ü, h├║hur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufni╚Ťe; la pers. 3) A scoate strig─âte caracteristice speciei. 2. A chiui. ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Rar) A striga (de bucurie), a chioti, a chiui. Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231.
huhurá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 húhură
huhurá vb., ind. prez. 3 sg. huhureáză
HUHUR├ü vb. v. chioti, chiui, h─âuli, striga, ╚Ťipa.
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)
A HUHUR├ü pers. 3 h├║hur─â intranz. (despre huhurezi, bufni╚Ťe) A scoate sunete ├«nfundate ╚Öi monotone, caracteristice speciei; a face ÔÇ×hur-hurÔÇŁ. /Onomat.
huhura vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Huhurare dex online | sinonim

Huhurare definitie

Intrare: huhura
huhura verb grupa I conjugarea I
Intrare: huhurare
huhurare infinitiv lung