huhura definitie

9 definiții pentru huhura

HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Rar) A striga (de bucurie), a chioti, a chiui. Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231.
huhurá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 húhură
huhurá vb., ind. prez. 3 sg. huhureáză
HUHURÁ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)
A HUHURÁ pers. 3 húhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.
huhura vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

huhura dex

Intrare: huhura
huhura verb grupa I conjugarea I